Depresia apare din dorința de a fi continuu în plină ascensiune, din invidie și lăcomie. Mecanismul prin care intrăm în depresie este diferența între ceea ce aspirăm și frustrare. Depresia este asociată neputinței. În societatea de azi, noi ne poluăm zilnic, pentru că vrem mereu prea mult. Depresia apare chiar și atunci când spui că nu îți lipsește nimic, spune profesorul doctor Aurel Romilă, unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri români.
Profesorul Aurel Romilă, un medic modest, a cărui casă la fel de modestă geme de cărți de filosofie, psihiatrie, artă, muzică și, firesc, medicină, muncește la 84 de ani, prin bunăvoința unor prieteni vechi, într-o policlinică, două zile pe săptămână câte trei ore și mai predă psihologie, la o facultate privată, o zi pe săptămână, iar o alta are în instruire doctoranzi.
Nu face caz de munca de decenii la căpătâiul bolnavilor. În tot zbuciumul care îi ține mintea trează își mai dorește să i se ofere o sală unde să expună „arta psihopatologică”, tablourile pictate de pacienții lui în secția de resocializare și să-i ajute pe bolnavii nedeplasabili, mai numeroși decât cei care se pot mișca, cu tratamente, mâncare și supraveghere continuă, la ei acasă.
Doctor în medicină, iniţiator al Secţiei de resocializare de la Spitalul „Alexandru Obregia” din București, autorul manualului de referință „Psihiatria”, profesorul Aurel Romilă ne-a acordat un interviu în care explică bolile psihice ale vieții moderne.
Reporter: Spuneți adesea că majoritatea oamenilor sunt total nefericiți. Poate fi asociată nefericirea depresiei?
Profesor dr. Aurel Romilă: Nefericirea poate fi asociată depresiei, numai că depresia este asociată și neputinței. Zilnic facem automat totul. Avem agendă pentru fiecare act simplu, inferior neurologic. În depresie, toate aceste acte devin o problemă grea, devin foarte lente. Este foarte greu să te îmbraci, nu-ți mai arde să te îmbraci. Ți-e greu să-ți faci ceaiul. Toate se produc cu foarte mare greutate.
Se vorbește tot mai des despre depresia la tineri. Care este cauza?
Mecanismul prin care intrăm în depresie este diferența între ceea ce aspirăm și frustrare. Aspirăm la prea mult. Copiii se compară la școală și află că un coleg are bicicletă, altul are pian, altul merge la Paris, pe când omul obișnuit, el, săracul, nu are nimic, el se consideră din start inferior.
De ce apare depresia la adultul sănătos, bogat, în plină putere și glorie?
Spunem că are de toate, este bogat, are familie bună, nu-i lipsește nimic și totuși este depresiv. Asta este doar o problemă materială, dar este și o insuficiență spirituală, lipsește credința în Dumnezeu. Tudor Vianu a fost primul om care mie mi s-a părut extrem de frământat. Și m-am întrebat ce s-a întâmplat cu el. Are absolut toată greutatea lumii pe capul lui? L-am întrebat pe fiul lui și mi-a zis că asta este firea lui. Deci chestiunea depresiei la adult vine din foarte multe lucruri. În primul rând, din dorința pe care o ai de a fi continuu în plină ascensiune. Și tot timpul ți se pare că ți-o iau alții înainte, și chiar ți-o iau. În vechiul regim, te trezeai cu unul parașutat care era șeful medicinei, șeful psihiatriei, și el nu avea nicio legătură cu astea. Bineînțeles că te deprimă dacă te străduiești zeci de ani și vine unul teleportat și te dă la o parte. Apoi, vrea mult și nu poate. Invidia. Nu mai vor Mamaia, nu mai vor Bulgaria, nu mai vor Grecia, vor zone exotice. Nu te mai saturi. Este tot o lăcomie. Trebuie să ai limite. Natura biologică a pus limite. Poți iubi cu măsură. Cei care fac eforturi colosale, se epuizează și apoi vin la mine că nu au plăceri. Au de toate, nu mai au plăcere. Ce pot să fac cu ei este să-i fac să înțeleagă că nu trebuie bea un ibric de cafea și șapte coniace noaptea.
Principalul factor de terapie dintotdeauna și pentru toate este somnul.
Toate tulburările vin din plus sau din minus, din excese
„Pentru excese, noi avem un cuvânt românesc foarte potrivit: «prea». Prea mult televizor, prea multă vorbăraie goală, prea multă jale, prea mult mesaj apocaliptic. Acest prea nu este bun.”
De ce crește numărul bolilor psihice în zilele acestea?
Este societatea de azi. Vorbim de poluarea cu dioxid de carbon și de încălzirea planetei. O fi, dar hai să vorbim de poluarea noastră. Noi ne poluăm zilnic. Dacă ai unul care este prost și face pe deșteptul, și-ți cere imposibilul, și tu mori zi și noapte să-i dai ceea ce ți-a cerut, și apoi zice că nu îi mai trebuie, te-a poluat maxim. Avem copiii cu bolile lor, părinții cu bolile lor. Avem stres de care nu vom scăpa niciodată. Suntem mai mult sau mai puțin rezistenți la stres, dar nu scăpăm de el. Trebuie să ne întărim socratic, să ne cunoaștem, și nu numai la modul comercial. Să ne ferim de adaosuri alimentare și de „paraenergiile din sticlă”. Azi, toată puștimea numai despre asta vorbește. Mănâncă cu măsură și să nu crezi că ești nemuritor!
Toată lumea se bălăcește în foarte multă informație și se zăpăcește
Cum se apără creierul de bombardamentul de informații?
Dacă nu ținem cont de aportul de informații, ne intoxicăm. Deci, trebuie să ai inteligență să selectezi, să ai logică să le grupezi și să rămâi cu puțin. Genialitatea înseamnă esențializarea. Să le punem așa frumos încât să ajungem la Dumnezeu. Sunt creiere foarte rare care pot face asta. Toată lumea se bălăcește în foarte multă informație și se zăpăcește. Nu mai știe ce să mănânce, nu mai știe dacă ceva este bine sau este rău, își pierde discernământul, că sarea omoară, că grăsimea omoară, că pâinea omoară. Așa profită comerțul, că scoate 50 de pâini, una nouă fără gluten, șapte negre, cu secară. Deci suntem zăpăciți continuu, de aceea educația medicală merge pe esențe. Din prosperitatea noastră, din materialitatea asta, din fericirea asta alimentară, care este o greșeală, ne îmbolnăvim.
Într-o societate zbuciumată, normalitatea este insulară sau episodică
Care mai este normalitatea azi?
Nu recomand să vorbim prea mult despre fericire. Mi se pare subiect de romane rusești sau sovietice. Nu! Eu recomand mereu să nu disperi și să ai elasticitatea să știi că rearanjezi factorii într-o soluție mai optimă. Noi, cu vârsta, nu mai suntem normali biologic. Eu nu m-aș supune la RMN ca să cad pe jos ce îmi arată un RMN mie. Eu vreau să funcționez. Deși toată mania cu toate analizele, cu toate pozele este uluitoare, este exagerare. Pentru că, în momentul în care vei constata că ai atrofie cerebrală, nu se mai poate face nimic, intri într-o depresie cât vei mai trăi. Ce îți trebuie asta? Legat de prevenție, este și ceva folclor. Putem preveni hepatita dacă ne spălăm pe mâini. Da, se poate dovedi. Însă a crede că prevenim Alzheimer este curajos. Mai bine apelăm la tehnică de rememorare. Nu știu ceva, un cuvânt de pildă, nu disper. Mă duc în dicționar, caut cuvântul, îmi scriu expresii, îmi scriu denumiri. Acesta este secretul. Nu ca să știu toate afișele, toate actrițele, toate filmele. Noi suntem într-o băltoacă comercială colosală. Putem lua cărțile din primar să le recitim. La noi este rușine, în afară nu. Apoi, spiritul. Problema spiritului te duce la faptul că trebuie să ai niște valori, niște modele. Să iubești binele, frumosul, adevărul, dreptatea. Să iubești!
Ce planuri mai aveți, domnule profesor?
Îmi doresc mult ca oamenii să nu fugă de credință. Credința adevărată te ajută foarte mult. Pot să consider fericiți pe cei care pun credința la bază. Și aș mai vrea ceva: să creez, după modelul suedez, un sistem ca să ajut bătrânii care nu se pot deplasa. Toată medicina o facem cu bolnavii deplasabili. Dar cele mai grave cazuri sunt nedeplasabile. În Suedia, geriatria, gerontologia, totul era centrat pe acasă. Acasă se aduce medicația, acasă se aduce mâncarea. Acasă poate sta cineva cu tine dacă este nevoie. La noi, bătrânii sunt puși să danseze ca să arătăm că îi ajutăm. Greșit! Nu aceștia au nevoie de ajutor, ci cei ținuți în casă.
