Cel mai important moment este înregistrat în jurul a 7-8 luni când copilul reușește să imite sunetele pe care le pronunță cei din jur. Imitând cuvinte simple ,pronunțate de adult, asociindu-le cu obiecte și situații de satisfacere a unor trebuințe se constituie astfel sfârșitul primului an de viață, mecanismele inițiale ale comunicării verbale.

Cel mai bine sunt pronunțate vocalele „a” și  „o”, apoi „i” , „u”, „e”. Pronunția consoanelor este relativ mai târzie .Se emit întâi consoanele surde pentru că pun mai puține probleme de articulare și anume: m,n,p,b,t. Încă înainte de a pronunța primele cuvinte ,copilului trebuie să i-se vorbească și să fie stimulat să pronunțe sunete, să creeze ceea ce s-a numit „baia de limbă ” care dezvoltă disponibilitățile funcționale native. Dintre condițiile favorizante pentru dezvoltarea limbajului reținem, pe de-o parte ,relația afectivă a copilului cu mama sa (aceasta fiind ființa care îl ajută să-și însușească primul cod verbal) și pe de altă parte marea capacitate de a imita a copilului. Se constată astfel că după 9 luni dacă i-se vorbește ,copilul ascultă atent și apoi emite câteva minute sunete și combinații de sunete ca și cum st ține și el un mic discurs (G.Mouco,1987).

Începând cu 9 luni și mai frecvent cu 10 luni, copilul pronunță primele cuvinte care sunt: mama, tata, apa, papa, etc.

Aceste prime achiziții verbale pot fi caracterizate astfel:

• sunt însușite în primul rând cuvintele legate de satisfacerea trebuințelor fundamentale ale copilului.
• au o structură fonetică simplă, adică pot cuprinde silabe care se repetă sau consoane ușor de articulat. Uneori sunt înlocuite cu onomatopee (oooo, uaaa, opa, uiiii, etc) mai ușor de articulat și de fapt prelucrate mai întâi de adult și apoi imitate de către copil ;
• cuvintele mai complexe sunt simplificate fonetic;
• sunt polisemantice, adică pot semnaliza atât trebuința actualizată a copilului cât și obiectul care o satisface, persoane implicată, contextul concret. Exemplu : cuvântul papa poate semnaliza foamea reală ,vederea cănii din care este hrănit ,persoana care se apropie, etc. ;
• reacțiile verbale sunt încă instabile, adică de multe ori copilul folosește cuvintele ca să comunice trebuințele sale dar alteori, când de exemplu îi este foame face semnul de a suge sau o mișcare a gurii.

Oricât de limitate ar fi aceste prime semne verbale, ele reprezintă începutul unui mod nou de semnalizare care va susține dezvoltarea conduitelor inteligente și adaptarea din ce în ce mai bună la mediu.

(Psihologia vârstelor- Tinca Crețu)